N-am prea înțeles de ce stă poliția la pândă cu radarul pe porțiuni lungi și drepte, doar-doar prind un vitezoman cu 62 km/h, în loc să stea în punctele negre, unde se întâmplă frecvent accidente. Și cugetând la această problemă arzătoare, ce să vezi? Am adormit.
Și am visat că am primit un birou în subsolul poliției, un birou frumos, păzit, cu gratii la geam. Gratis pentru primele 30 de zile. Ca un adevărat VIP. Și se făcea că din biroul meu vedeam și auzeam ședințele ad-hoc al celor de la serviciul rutier.
Ședințele se țineau zilnic. Comandantul alinia toți agenții și discuta cu fiecare în parte.
-Costele, câte amenzi ai dat astăzi?
-18, șefu’… (numărând plăcile de gresie din sală)
-18?!?! Ieri pe același traseu, Petrică a dat 42 de amenzi!!! Câte permise ai suspendat???
-Nici unul… 🙁 (poziția ghiocel)
-Nici unul??? Petrică a luat 6 permise!!! Nu se mai încalcă legea??? Nu mai sunt accidente???
Și spunând astea, comandatul a ordonat stânga-nprejur, a rabatat agenții la 90 de grade, a scos o jordă din mânecă și a început să aplice o corecție fizică tuturor agenților înțelegători, care au dat mai multe avertismente decât amenzi, strigând: „Dați amenzi! Luați permise! Dați amenzi! Luați permise!”
Agenții au fugit îngroziți și s-au pus la pândă, nu din convingere, ci forțați de împrejurări. Comandantul m-a zărit, a scos o sabie ninja și s-a repezit către mine! M-am dat speriat în spate, până am căzut pe niște trepte! În acel moment m-am trezit brusc, de fapt căzusem din pat… Ce bine că a fost doar un coșmar! Ce prostii am visat, auzi acolo, să oblige cineva agenții să dea amenzi… Așa ceva…