Hotel Castel Dracula și turismul românesc

Hotel Castel Dracula și turismul românesc

Obișnuiesc să evadez din metropola aglomerată în care locuiesc de câte ori îmi permite vremea și cel mai des mă opresc în pasul Tihuța, la cabana părinților mei. Într-un weekend, vremea nefiind foarte favorabilă, am făcut o plimbare, împreună cu soțioara și cu cei 2 copii, la celebrul Hotel Castel Dracula, pe drum discutând, inevitabil, de potențialul turistic uriaș, dar irosit al mitului Dracula.

În loc să se fi dezvoltat aici o stațiune prosperă, vizitată de mii de persoane din întreaga lume, a rămas doar un sătuc sărac, uitat de lume, cu locuitori care își duc traiul de pe o zi pe alta, petrecându-și viața între muncile câmpului și birtul din sat.

Însă, pe măsură ce ne-am apropiat de hotel, am început să înțeleg de ce dulcele stil românesc de a face turism nu duce nicăieri. Imediat la limita de proprietate, pășind cu emoții în curtea lui Dracula, te întâmpină un panou cu avertizarea „Atenție, proprietate privată!” și imediat aceeași avertizare și în limba engleză. Ei bine, această inscripție mi-a tăiat tot elanul. Chiar m-a inhibat. Adică, în loc să te întâmpine vreo vampiriță să-ți ureze bun venit, sau măcar un panou cu „Welcome to Dracula’s land, Enjoy your stay but watch your neck!”, te întâmpină un panou de avertizare, ca nu cumva să uiți că te afli pe o proprietate privată și faptul că ți se permite accesul în incintă este un privilegiu pentru care trebuie să mulțumești proprietarului, dar în același timp să fii atent pe unde calci, să nu îndrăznești să ridici privirea sau să ridici tonul, să vorbești doar în șoaptă, căci, nu-i așa, TE AFLI PE O PROPRIETATE PRIVATĂ!!! Cei care se abat de la linia albă vor fi curentați, cei care trec de linia roșie vor fi împușcați. Desigur ultima parte este o exagerare, dar cam așa m-am simțit… După 100 de metri, alt panou, mai mare, mai nou, dar cu aceeași avertizare. De parcă aș intra în Area51…

Hotel Castel Dracula și turismul românesc Hotel Castel Dracula și turismul românesc Hotel Castel Dracula și turismul românesc

Într-un final, intrăm în așa-zisul hotel-castel. Intrarea se face pe o ușiță laterală, primul lucru cu care dai nas în nas (la propriu) este… toaleta. Ciudată abordare a mitului Dracula. După care, urci pe niște scări înguste și dai de restaurant. Partea interesantă este că acest hotel, din construcție, este prevăzut cu o intrare largă, somptuoasă, grandioasă, care te duce, prin două uși uriașe, cum vezi doar în filme la castelul regelui, într-un hol uriaș la recepția hotelului. Din motive necunoscute și bizare, această intrare este dezafectată, accesul făcându-se pe „ușa din dos”, pe lângă grupurile sanitare.

Bun, trecem și de faza asta. După cum desigur (nu) știți, la nivelul 2, pe hol, este așezată o masă de biliard și câteva mese tip bar, această super-amenajare complexă poartă denumirea pompoasă de „salon biliard”. Menționez că am vizitat hotelul într-un weekend, deci teoretic trebuia să fie plin de vizitatori. Salonul era absolut gol, nu era nici urmă de persoane, clienți sau personal. Fiul meu fiind un mare amator de biliard, m-am dus la recepție să închiriez masa, să ne jucăm puțin, poate să și bem ceva. Recepționerul mi-a răspuns sec „Nu se poate„. L-am întrebat de ce nu se poate, nu are bile, nu are tacuri, de ce nu se poate??? Și-a ridicat privirea din calculator, s-a uitat la mine, a tăcut căteva secunde, apoi cu un zâmbet forțat mi-a spus că nu se poate și gata, să nu mai pun atâtea întrebări. Ultima parte nu a spus-o, doar am dedus-o eu din privirea lui.

Hotel Castel Dracula și turismul românesc Hotel Castel Dracula și turismul românesc Hotel Castel Dracula și turismul românesc

Asta e, fiul meu a fost foarte dezamăgit, dar până la urmă a înțeles și am urcat un etaj mai sus, în barul de zi. Având în vedere că și aici a fost gol, barmanul plictisindu-se după tejghea, mi-am încercat norocul și aici, spunându-i că vrem să jucăm biliard. Amabil, băiatul mi-a spus că nu se poate, pentru că „salonul” este rezervat doar celor cazați în hotel. Aha, deci asta era! Super-politică de a face turiștii să se simtă bine, ce să vă povestesc. Dar trecând peste conceptul de a mulțumi clientul, concept necunoscut în turismul românesc, mai încasau ceva bani și de la noi, oricum era pustiu pe-acolo. Am înțeles că băiatul nu are nicio vină, este un simplu angajat care execută regulile impuse de conducere, așa că am lăsat-o baltă, și comand, printre altele, 2 cola la temperatura încăperii. La care băiatul îmi răspunde oarecum revoltat de pretențiile mele absurde, că nu are, le-a pus toate în frigider! Și să-mi pun pofta-n cui de suc cald, dacă vreau rece, bine, dacă  nu, valea! Vă dați seama ce rulaj uriaș are barul renumitului hotel-castel Dracula dacă tot stocul de coca cola încape într-o vitrină frigorifică. Am uitat să vă spun că și aici era un afiș mare care te face să te simți în largul tău, afiș care poate fi văzut și în birturi, și anume „Comanda și plata se face la bar”. Amuzant, nu? Dacă vă mai spun că barmanul nu a avut bani mărunți (nu mă refer la monede) să-mi dea rest, mă credeți? Și să fie tabloul complet, nu se putea plăti nici cu cardul, doar cash. Apoi ne-am așezat la masă, unde am constatat că tot mobilierul este inscripționat de către distinșii oaspeți cu diverse texte savante, gen „Maria+Ion=Love”. Probabil este cartea de oaspeți a hotelului, chiar începea să-mi pară rău că nu am un briceag în buzunar, să ne semnăm și noi 🙂

Hotel Castel Dracula și turismul românesc Hotel Castel Dracula și turismul românesc Hotel Castel Dracula și turismul românesc

Mă așteptam ca proprietarii hotelului să fi învățat ceva din atitudinea occidentală față de turiști, unde comercianții fac orice să scoți banul din buzunar, dar mai mult de atât, fac orice să fii mulțumit, să te mai întorci la ei, la noi însă turismul funcționează după principiul „arde-l acum cât e aici, vinde-i servicii cât mai proaste și cât mai scumpe, arde-l pe fraier, dă-i mâncarea cea mai proastă, scuipă-i în cafea,  încarcă-i nota, oricum nu are de ales și trebuie să plătească! Că nu mai calcă aici, asta e problema lui personală, ACUM e AICI și ACUM trebuie ars, la anul ce-o fi vom mai vedea, sunt destui fraieri care să vină în locul lui!”

Atitudinea și atmosfera de la hotelul-castel Dracula cred că se regăsește în tot turismul românesc, păcat că irosim această resursă uriașă, multe țări trăiesc exclusiv din turism și trăiesc bine, noi de ce nu am putea? Câți ani trebuie să mai treacă să înțelegem că sintagma „Clientul nostru, stăpânul nostru” nu este doar o rimă fără sens ci chiar reprezintă esența comerțului? Clientul, bun sau rău, frumos sau urât, deștept sau prost, simpatic sau urâcios, este cel care plătește salariile angajaților, utilitățile, ratele la X6-le șefului, clientul este singurul care generează venit. Alungând clientul nu faci decât să nu câștigi bani, alungând chiar și un singur client, venitul și implicit profitul societății este diminuat, iar toate acestea transpuse la nivel național au dus la dezastrul actual din turismul românesc.

Fără să am pretenția că dețin adevărul suprem, vă salut respectuos și vă invit să poposiți și voi la hotelul castel Dracula 🙂

Hotelul se află pe DN17, în pasul Tihuța, în localitatea Piatra Fântânele, între Bistrița și Vatra Dornei, la 50 km distanță de Bistrița.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *