Facebookul este locul unde toți sunt frumoși, minunați, extraordinari etc, orice urâțenie postează un selfie, apar imediat laudele de la alți urâți. Am ajuns în situația în care nici nu mai deschid pozele gen portret, nu mai suport cum toate urâțeniile, toți umflații se metamorfozează în „frumoși”.
Înțeleg că frumusețea e subiectivă și că gusturile diferă, dar totuși există standarde unanim acceptate și (din păcate) promovate de revistele de profil și de televiziuni. Sigur, fiecare poate fi frumos în felul său, dar frumusețea interioară nu se vede în poze. Cunosc cazuri cu băieți atât de urâți, încât în tinerețe au fost duși la secția de poliție și li s-a interzis să se plimbe pe stradă, deoarece mai multe persoane s-au speriat când i-au văzut, au făcut infarct iar într-un final au murit. Aveam prietene în anturajul nostru care umblau mereu cu ochelari de soare din același motiv. Unei alte cunoștințe doctorul i-a interzis categoric să se reproducă pentru a nu transmite mai departe genetic urâțenia extremă. Alte fete erau atât de nasoale în tinerețe, încât lumea se ferea de ele, noi băieții la petreceri le combinam prin rotație pentru a nu se simți singure. Odată când a fost rândul meu la reglat hormonii urâtei de serviciu, am clacat psihic și am renunțat, prietenii râdeau de mine, spuneau că e rândul meu și să nu mă fofilesc, să beau ceva și după aia mi se va părea chiar frumoasă. M-am apropiat din nou de ea, dar am renunțat… nu puteam bea atât de mult…
Ei bine toate aceste persoane minunate acum își pun poze pe facebook, singure sau în grup și imediat le apar lăudătorii. Dați-vă seama dacă erau urâți la 18-20 de ani, cât de urâți sunt acum, când au mai încărunțit, au chelit, s-au îngrășat necontrolat. Mai pune poze câte o balerină de-asta, o strâmbătură, imediat apar postări de genul „Frumoaso”; „Ce bine areți”. M-am gândit că poate între timp s-a schimbat sensul adjectivului „urât”, așa că am deschis DEX-ul, și ce să vezi? În dreptul cuvântului URÂT, URÂTĂ, poza explicativă era chiar poza respectivei…
Ba mai apare o rivală și îi scrie, cum altfel dacă nu în batjocură, „Doamne, cât ești de frumoasă!”, sau „Tu nu îmbătrânești deloc, ești neschimbată!” când e evident că acum e doar o băbăciune tristă, căruntă, ridată, aproape de pensie. Desigur nu e nimic rău în a fi urât, urâții compensează prin altceva, dar atunci de ce să mințim prin comentarii de genul „Ești foarte frumos/frumoasă”? Să spunem adevărul, ar trebui să fie comentarii de genul „Când erai tânără, erai mai urâtă de-atât (da, e posibil!)”; „Acum că te-ai îngrășat un pic, parcă nu mai ești chiar atât de urât”; „În poza asta pari chiar drăguță, e bun fotograful!”; „Dacă te uiți de la distanță la poză, în semiîntuneric și cu ochii întredeschiși, ești frumușică!”.
Altădată au pus niște tipe o poză de grup, imediat s-a găsit unul care sunt sigur că suferea de miopie să comenteze „Ce fete frumoase!” M-am uitat atent la poză, n-am văzut nicio fată frumoasă, așa că am întrebat: „Unde?” Ei, n-ați vrea să știți ce mi-am luat-o pe cocoașă! Intră în schemă și adolescenții cu hormonii galopând și scriu sub poză „Wow ce tipă bună!” Da, e o tipă bună pe lângă casa omului, dacă ai de crăpat niște lemne! Sau dacă ai o crescătorie de rechini și brusc ai rămas fără mâncare!