
Maratonul MTB, pompos denumit „BT Făget UCI MTB MARATHON SERIES powered by Vodafone & Banca Transilvania”, a avut loc în 24 aprilie 2016 la Cluj și a avut parte de o organizare impecabilă, inclusiv transmisiune live la TVR. Am rezumat totul într-un filmuleț scurt (2 minute) >>AICI<<.
Performanța mea e că am terminat traseul viu și nevătămat, fără accidentări. E drept, nici nu am riscat. Am tras cât de tare am putut, dar fără să ajung la leșin și fără niciun fel de mișcări eroice. De altfel niciunul dintre prietenii mei nu s-a accidentat și nu a abandonat, deci maratonul a fost un succes absolut! Am adus și medalia acasă, și nu am cumpărat-o de la Decathlon!
Prima problemă s-a văzut de dimineață. Înnorat, ploi, vești nu tocmai bune. Eram pregătit sufletește pentru uscat. Startul s-a dat diferențiat pe categorii de vârstă, unii dintre colegii mei erau programați pentru start la ora 9, eu, la ora 12. Inițial s-a discutat să plecăm împreună, în grup organizat din Bistrița, dar datorită acestor decalaje orare, fiecare a plecat când a vrut. Dimineața la 8 am coborât în parcare, am montat suportul pe mașină, am încărcat bicicletele, și la drum! Cei mai încântați de excursie au fost copiii. Cel mare a înțeles că mergem la Cluj, unde tati participă la ceva concurs, iar el vine să mă vadă. Buuun. Ajungem în parcare la Polus, parcarea plină, peste tot mașini cu suporți de biciclete, plin de biciclete pe mașini, lângă mașini, în parcare, pe trotuare (au fost 1300 de participanți)… se uită fiul meu ce se uită, încă n-a văzut atâția bicicliști la un loc, și exclamă: „Uaaauu tati, uite câți au venit să te vadă!” Da sigur, de asta au venit toți, să mă vadă pe mine…
Schimb câteva vorbe cu prietenii mei, trec pe la oficiali să-mi primesc brățara, descarc bicicleta, îi pun numărul de concurs pe ghidon, o bibilesc puțin, mai mult să mă simt eu important. Vremea cam răcoroasă, după o ședință ad-hoc cu familia, hotărăsc să îmbrac totuși echipamentul de vară. Mă îndrept către linia de start, observ că 90% sunt îmbrăcați cu echipament de toamnă. Văzându-i, m-a luat cu frig…
Mă aliniez la start. Suntem cam 300, plecăm mai multe categorii deodată. 3-2-1 go planet! Și, da. Comit greșeala începătorului, plec ca din pușcă. Știu că nu e bine, dar de fiecare dată fac la fel. Noroc cu mașina de poliție care mergea în fața noastră (până părăseam asfaltul), mi-a mai domolit elanul. Intrăm în pădure, prima urcare. Deocamdată e bine, m-am și încălzit puțin, nu este noroi, concurenții politicoși, glumeți. Trag tare dar în scurt timp încep să scot limba, schimb vitezele, ajung repede la raportul maxim pentru cățărare. De aici încolo nu mă mai pot ajuta decât picioarele. Noroc că poteca se îngustează și ritmul se încetinește, se coboară de pe biciclete, așa am avut și eu ocazia să-mi trag sufletul. În prima poieniță, văd câțiva cicliști opriți, dezbrăcându-se de hainele „polare” și înghesuindu-le prin rucsacuri. M-am felicitat în gând că am plecat în echipamentul de vară.
Am încercat să merg cu grupul, să nu rămân în urmă. Trec de primul punct de control, sunt încă în formă, terenul și vremea sunt ideale pentru ciclism. Mă depășesc câțiva kamikaze, i-am auzit de la distanță că veneau strigând „FEREȘTEEEEE”! Ce era să fac, m-am ferit. Mergeau de parcă aveau rachete în fund. Iar eu mă gândeam (din nou) că ar fi bun un pinion cu 42 de dinți pe spate… Începe ploaia, o senzație interesantă. Se auzeau stropii cum cad pe frunze, dar fiind în pădure, nu ajungeau până la sol. Atmosferă de Twin Peaks, ce mai. Alt checkpoint. Îmi aduc aminte că nu am mâncat nimic, așa că iau de pe masă o jumătate de banană și o mănânc din mers. Mi-am propus să nu opresc deloc, să scot un timp cât mai bun. Întâlnesc câțiva fotografi acreditați pe traseu. Când vedeam obiectivul îndreptat către mine, luam o poziție de profesionist, mă prefăceam că sunt concentrat și că știu exact ce am de făcut. După ce treceam de ei, mă dezumflam și scoteam iar limba până la pământ, bâjbâind între denivelări, bolovani, noroi, copaci, rădăcini, alți concurenți.
Am luat o pauză, ceea ce îți recomand și ție. După ce desfaci o pungă de chipsuri și bei o cola coca (gustare sănătoasă, bio), poți citi continuarea >>AICI<< 🙂