Într-o zi ca oricare alta eram cu ceva treburi prin oraș și intru în parcarea din Piața Mihai Eminescu cu intenția de a trânti limuzina acolo ca apoi să-mi continui aventura pe jos. Ca de obicei, parcarea era arhiplină, singurul loc liber era cel rezervat persoanelor cu dizabilităţi. Sigur, tentația e mare, mai ales dacă „nu stai mult”, dar dacă am face toți la fel, cum ar fi?
M-am învârtit cam 10 minute prin parcare căutând un locşor unde să înfig maşina și sperând că se eliberează vreun loc, când apare Golful din imagine şi parchează, fără nicio ezitare, pe locul care se vede. Dar direct, fără nici cea mai mică ezitare, de parcă acel loc era al lui personal, moștenit de la strămoși. De la volan coboară un tip cam la 50 de ani, genul de agricultor cu liceu la seral și diplomă de finanțe-bănci de la Spiru Haret şi trece strada în grabă, cum altfel dacă nu prin loc nemarcat. Maşina nu avea aplicate însemnele cum că ar aparţine vreunei persoane cu dizabilităţi, iar șoferul, metamorfozat din agricultor în intelectual chiar nu părea să aibă ceva probleme, în afară de cele evidente, și anume la mansardă.
La supermarketuri, la fel, parcarea uriașă relativ goală, totuși nesimțiții parchează fix în fața intrării, peste marcajul care interzice staționarea, încurcând circulația bieților cumpărători care împing cărucioarele mai mari decât ei. Ei, dar ce le pasă lor, să fie mașina FIX la intrare, nu cumva să aibă de mers pe jos 20 de metri, doamne și ferește să se înjosească în halul ăsta. Acum dacă e să fac o statistică, nesimțirea șoferului e direct proporțională cu mărimea mașinii pe care o conduce, apoi urmează căpșunarii (unii), care de la coada vacii din cătunul lor uitat de dzeu au dat de asfalt prin satele din Spania sau Italia, și, nu în ultimul rând, diferiți angajați în sistemul bugetar, gen consilier mărunt, directoraș, șoferul primarului, lucrător la finanțe, milițian cu studii aprofundate la „universitatea” Ștefan Gheorghiu… Cinste și respecte excepțiilor care întăresc regula.
Lumea asta va fi mai bună când ne vom respecta reciproc, lucrurile mari se fac prin gesturi mărunte, știu, tentația e mare să parchezi pe interzis, să depășești coloana la semafor, să traversezi prin loc nemarcat sau trecând peste spațiul verde, dar dacă TOȚI am face la fel, cum ar fi?