Aud din ce în ce mai des de fanatici religioși care din motive absolut hilare refuză vaccinarea propriului copil, iar când acesta moare, spun „A fost voia Domnului, lăudat fie Domnul, mulțumesc Doamne că mi-ai luat copilul, oricum mai am 10”. Cum am ajuns în situația asta, cum am putut să involuăm dintr-o Românie emancipată și modernă înapoi în Evul mediu, este o întrebare care va rămâne fără răspuns.
Toate guvernele au partea lor de vină, și-au construit capital politic ridicând biserici, pupând cruci uriașe și afișând smerenie în fața electoratului ultra-religios, au preferat să investească în asta decât în educație, sănătate, cultură, economie.
Totuși nu înțeleg de ce credincioșii apelează la medici și la medicamente, din moment ce nimic nu se întâmplă fără voia Domnului. Ar trebui înființat un număr de urgențe pentru ei, să zicem 113 sau mai bine *666, iar când au probleme de sănătate, să sune la acest număr unde să răspundă un preot-dispecer. Să-i spună preotului ce problemă de sănătate are, iar acesta să se roage puternic bunului Dumnezeu până se vindecă (da, aceluiași Dumnezeu care l-a îmbolnăvit, căci nimic nu se întâmplă fără voia Lui, right?). Dacă rugăciunile preotului de serviciu nu sunt suficient de puternice să-și facă efectul, acest dispecer va trimite de urgență mașina de salvare a parohiei, cu girofar negru și cu acatiste în loc de sirenă, va ridica bolnavul de la domiciliu și îl va transporta cu viteză maximă cu semnalele speciale în funcțiune la biserică. Aici îl va aștepta un sobor de preoți, care se vor ruga în cor pentru vindecarea bolnavului.
Aceste rugăciuni pentru vindecare sunt ca o joacă de-a șoarecele și pisica, Dumnezeu ne îmbolnăvește, ne rupe mâna, ne sparge capul, ne pricopsește cu boli grave, ca mai apoi tot el să ne vindece de acestea. Mai este un mic procent de credincioși de generație nouă, așa-zisa generația facebook, care cred că Dumnezeu vindecă bolnavii de cancer în funcție de câte like-uri și share-uri primește rugăciunea sau poza cu copilul bolnav. Mi-l și închipui pe Domnul nostru Iisus cum se trezește dimineața, pornește filtrul de cafea, deschide facebookul, se uită la poza cu copilul căruia i-a dat cancer (da, tot el) și spune trist: „Trebuie să-l omor, poza are doar 9970 de like-uri, trebuiau minim 10.000 să-l vindec…”
Iar când un religios ajunge la spital pe mână doctorilor care luptă pentru viața lui tristă, iar într-un final bolnavul, după 10 operații se pune pe picioare, el mulțumește Domnului că l-a vindecat, că i-a dat putere să treacă peste încercarea asta etc dar dacă nu reușește operația și rămâne infirm (mintal oricum era deja) atunci imediat dă vina pe medici, pe sistemul sanitar, nicidecum pe bunul Dumnezeu.
Religia nu e rea atât timp cât ești conștient că este doar o legendă, o poveste antică, problema este când devii fanatic și te bazezi exclusiv pe voia Domnului. Și mai trist este că îți educi și copilul în acest spirit, îl faci să creadă că există undeva un bătrânel cu barbă care îi poate rezolva problemele. În timpul în care îi speli creierul copilului tău cu primitivisme, el ar putea să citească o lucrare științifică, un documentar despre orice, care i-ar deschide mintea și i-ar deschide noi orizonturi. Treziți-vă la realitate prieteni, suntem în secolul XXI!